Scufița Roșie la Teatrul Țăndărică

Scufita-Rosie-9-1.jpgNu mai fusesem la Teatrul Țăndărică din copilărie! Dar cum în viață totul se repetă ciclic, când fetița mea a împlinit vârsta ce îi permite accesul în sala de spectacol, am decis să mergem să vedem o poveste ce este, de bună seamă, cunoscută tuturor copiilor – Scufița Roșie. Printre numeroasele adaptări ale acestui străvechi basm se numără îndrăgitele versiuni ale lui Charles Perrault și a Fraților Grimm.

Firul narativ este simplu, ușor de urmărit de către copii, chiar și de către cei cu vârste mici. Scufița Roșie este trimisă de mama ei la bunica, în pădure, pentru a duce un coș cu bunătăți. Bunica a fost bolnavă și merindele îi vor prinde bine. Înainte de a pleca, mama o povățuiește pe Scufița Roșie ca nu cumva să se abată de la cărarea cea dreaptă care duce la casa bunicii. Pe drum, însă, fetița întâlnește lupul. Cum nu știa că acesta ar putea fi primejdios, intră în vorbă cu el și, la sfatul acestuia, se abate prin pădure. Lupul, luând-o înainte, ajunge cel dintâi la casa bunicuței și o înghite pe aceasta. Aceeași soartă o are și Scufița Roșie când ajunge la casa din pădure. Întâmplarea face, însă, ca vânătorul să treacă pe acolo și să-l audă pe lup sforăind. Se gândește pe dată că se prea poate ca acesta să o fi mâncat pe bătrână și, tăindu-i burta, le eliberează pe fetiță și bunicuța ei, venindu-i, astfel, de hac lupului cel viclean.

Scufița Roșie pusă în scenă la Teatrul Țăndărică abundă de originalitate, în ciuda popularității poveștii. Într-o viziune regizorală specială, incitantă și plină de imprevizibil – ce poartă inconfundabila semnătură a lui Felix Alexa – Scufița Roșie nu este doar un spectacol destinat celor mici; și cei mari vor găsi elemente în care se vor vedea oglindiți (și-și vor pune, poate, semne de întrebare).

Admirabil interpretată de Olga Bela, Scufița Roșie este întruchiparea nevinovăției, a candorii, a drăgălășeniei – calități pe care actrița le împrumută personajului cu naturalețe. Copiii o iubesc din primul minut (și mulți dintre ei vor să meargă imediat la ea pe scenă).

Debutul poveștii (a cărei introducere este măiestrit rostită de către Povestitor – ce ar fi o poveste fără un povestitor? – Dan Codreanu) problematizează o situație binecunoscută omului de azi. Copila, cu un zâmbet plin de încredere și puritate, își întreabă mama dacă se pot juca împreună; dar mama (Liliana Gavrilescu), cu ochii în telefonul mobil, răspunde că este foarte… ocupată și nu are timp. Dacă părinții din sală, printre care și eu, s-au simțit pentru un moment cuprinși de vinovăție, atunci spectacolul și-a atins unul dintre scopuri.

În continuare, povestirea își urmează parcursul firesc. Scufița Roșie este trimisă la bunica prin pădure, pentru a duce coșul cu bunătăți.

Își fac apariția, începând din acest moment, păpușile și talentații lor mânuitori. Abil aduse la viață de actorii ce par, parcă, invizibili în costumele lor gri și ajutați de ingenioasa scenografie (panouri mobile ce întruchipează pădurea, concepute și realizate de scenograful Marian Sandu), păpușile sunt extraordinare. Apariția Lupului (mânuit de Adrian Lefter și Daniel Stanciu) dă naștere unui tumult de reacții contradictorii printre copii: aplauze, plânsete, exclamații – Lupul!!!! – și dorința de a pune imediat mâna pe el, de a-l atinge. Fetița mea își ține respirația. Lupul este o făptură uriașă, manevrată de doi actori; are un aspect fioros, picioare subțiri și o burtă mare, în care ni le și imaginăm pe Scufița Roșie și bunica sa.

Păpuși de dimensiuni mai mici, diferite făpturi ale pădurii, sunt o sursă nesfârșită de încântare printre copii (și părinții lor): un viermișor (mânuit de Liliana Gavrilescu), fluturași și o buburuză (gingaș ajutate să zboare de Ana Maria Bălescu, cea care ne-a îndemnat să venim la acest minunat spectacol și căreia îi adresez, și aici, caldele mele mulțumiri), un melc (Dan Codreanu), furnici (Florin Mititelu). Scufița Roșie se joacă fericită cu ele – toți o invidiem, pentru o clipă.

Și bunica (Liliana Gavrilescu), în casa ei din pădure, alături de papagalul său (Ana Maria Bălescu) sunt creații simpatice, adorabile, ce stârnesc hohote nestăvilite de râs. La fel și vânătorul (Florin Mititelu ) – curajos, dar… extrem de mic de înălțime, și vajnicul său câine de vânătoare (Ana Maria Bălescu), aprig și neînfricat, dar… nu mai mare decât un hot-dog!

Scena salvării Scufiței Roșii și a bunicii sale din burta lupului este de un comic irezistibil! Ca în poveste, vânătorul taie burta lupului pentru a le salva pe cele două; însă, în viziunea lui Felix Alexa, vânătorul își pune o mască chirurgicală, solicită asistentului său o seringă pentru anestezie, apoi un bisturiu; copiii râd în hohote.

Am apreciat, de asemenea, și muzica, semnată de Alexei Țurcanu, adecvată, veselă, adaptată situațiilor dramatice, venind în sprijinul diferitelor manipulări scenografice necesare.

Este important să reținem un aspect esențial legat de actorii teatrului de păpuși: meseria aceasta este, adesea, mult mai dificilă decât cea a actorilor ce joacă pentru alte categorii de public. Mânuitorii de păpuși împrumută păpușilor vocea lor – ce trebuie să sune ca vocea unui lup, sau a unei bătrâne, sau a unui papagal sâcâitor; trebuie să dea viață păpușilor, focalizând întreaga atenție a publicului asupra acestora și rămânând ei înșiși… invizibili, deși sunt chiar lângă păpușile-personaj.

Talent, pricepere, exercițiu și dăruire – iată calitățile lor, pe care le-am admirat din plin la toți cei care au contribuit la punerea în scenă a spectacolului Scufița Roșie.

A menține interesul copiilor pentru teatrul de păpuși, într-o epocă în care realitatea virtuală a căpătat proporții fără precedent – este o realizare ce merită aplauze nesfârșite, recunoștința și entuziasmul nostru neîngrădit. Teatrul Țăndărică este garanția faptului că o copilărie cu păpuși și povești încă este posibilă, în ciuda dezvoltării tehnologiei ce ne menține (pe noi, cei mari, dar adesea și pe copii)… ocupați. Sala plină la Scufița Roșie mi-a alungat temerile. Încă știm să fim… copii.

Veronica Anghelescu

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s